Prima Pagina
Istoric
Viata Sf. Stefan
Preot paroh și slujitor
Album Foto
Calendar ortodox 2008
In memoriam
Regasiri
Rugãciuni
Invataturi
Doriti sa ne sprijiniti?
Vã recomandãm
Multumim

 

 

 
Începând cu 28 iulie 2004

 

 

 

 

In Memoriam

diac. prof. Emilian Vasilescu

 

 

VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

 

 

 

Date biografice, studii

 

Viitorul profesor de teologie Emilian Vasilescu s-a născut la 21 septembrie 1904 în satul Herăști, comuna Hotarele din actualul județ Giurgiu, ca al treilea copil al învățătorului Nicolae Vasilescu și al soției sale Elena, descendentă dintr-un lung șir de preoți. După terminarea cursurilor școlii primare, a urmat și absolvit cursurile clasei I la Liceul „Cantemir Vod㔠din București, unde a avut privilegiul de a-l avea profesor pe reputatul istoric Constantin Giurescu. De aici, printr-un examen de diferență, a trecut la Seminarul „Nifon Mitropolitul”, unde a beneficiat de o bursă și a avut profesori renumiți, ca Iuliu Valaori, Constantin Damianovici, Mitiță Constantinescu, Romulus Dianu și alții.

Încă de pe atunci, elevul seminarist Vasilescu Emilian a dat semne de ceea ce avea să devină mai târziu, deoarece, ajutat de câțiva colegi mai buni la studiu, a înființat și condus „Societatea literară a elevilor Seminarului Nifon Mitropolitul”, care ținea ședințe săptămânale în care erau citite comunicări, recenzii de cărți și chiar unele timide încercări literare personale ale elevilor.

Trecând apoi la Facultatea de teologie din București, Emilian Vasilescu a avut șansa să beneficieze de sprijinul moral al eruditului profesor, preot, apoi mitropolit, Ioan-Irineu Mihălcescu, sub îndrumarea căruia și-a pregătit și teza de licență în teologie, intitulată Contribuție la studiul sentimentului religios la români. În această teză a combătut, cu argumente temeinice, teza sociologului și psihologului Mihai Ralea conform căreia poporul român este „nereligios”. În cursul anului 1935, această teză a fost publicată parțial în patru foiletoane din ziarul „Universul” (Pagina Bisericii).

Între anii 1929 și 1932, obținând o bursă de studii la Facultatea de teologie protestantă din Paris, tânărul Emilian Vasilescu a frecventat cursurile și seminarele a cinci discipline de teologie sistematică și filozofie religioasă, trecând examenele semestriale și anuale respective. În tot acest timp l-a avut ca îndrumător pe decanul acestei facultăți, Raoul Allier, cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de psihologie religioasă. Tot sub îndrumarea acestuia a pregătit și redactat, în limba franceză, patru lucrări de seminar pentru doctoratul în teologie. Aceste lucrări, traduse ulterior în limba română, au fost publicate în unele reviste bisericești și incluse în volumul intitulat Probleme de psihologie religioasă și filozofie morală.

În același interval de timp (1929-1932), a frecventat cursuri și a trecut examene la Facultatea de litere a Universității din Paris, având profesori iluștri, ca Henri Delacroix, Georges B. Dumas și alții, și obținând două dintre cele patru certificate de studii superioare de filozofie: cel de Morală și Sociologie și cel de Psihologie.

În luna decembrie 1936, Emilian Vasilescu a obținut titlul de doctor al Facultății de teologie din București, specialitatea Teologie fundamentală, cu teza intitulată Interpretarea sociologică a religiei și moralei, în care a combătut aserțiunile sociologiste ale așa-numitei „Școli sociologice franceze”, în fruntea căreia se afla profesorul Emile Durkheim de la Sorbona. Această teză a fost elaborată sub îndrumarea Pr. Prof. Irineu Mihălcescu și prefațată de către Gaston Richard, profesor la Universitatea din Bordeaux, președinte de onoare al Institutului internațional de sociologie și bun cunoscător al limbii române, fiind căsătorit cu o româncă.

În luna octombrie 1938, Emilian Vasilescu a obținut și diploma de licențiat al Facultății de litere a Universității din București, specialitatea Filozofie, pe baza certificatelor de studii superioare de la Facultatea de litere a Universității din Paris, la care s-au adăugat alte câteva examene trecute la catedrele deținute la data respectivă de profesori eminenți, cum au fost C. Rădulescu-Motru și P. P. Negulescu.

La 11 noiembrie 1943, s-a căsătorit cu cea care avea să-i fie tovarășă de viață și de drum până la sfârșitul zilelor, profesoara Maria Ionescu, absolventă a studiilor și lucrărilor de doctorat în teologie și licențiată în istorie, autoare a numeroase studii și articole publicate în periodice laice și bisericești. La 26 septembrie 1944 i s-a născut unicul fiu, Andrei, care nu a urmat tradiția familiei, devenind inginer specialist în electronică și telecomunicații.

Diaconul profesor doctor Emilian Vasilescu a trecut la cele veșnice la 19 iunie 1985, după ce a avut bucuria ca, în septembrie 1984, să poată participa în deplină putere și sănătate la sărbătorirea pe care i-au organizat-o colegii profesori și studenții Institutului teologic universitar din București cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Soția sa, profesoara Maria Vasilescu, i-a supraviețuit timp de 18 ani, stingându-se din viață la 28 iunie 2003. Nedespărțiți, ca și în cursul vieții, Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu și Prof. Maria Vasilescu sunt înmormântați în Biserica Belvedere din cartierul bucureștean Regie.

 

 

Funcții deținute              

 

Întreaga activitate a Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu a fost legată de învățământ, în mod special de Facultatea de teologie din București, devenită apoi Institutul teologic universitar și, în cele din urmă, Facultatea de teologie ortodoxă a Universității din București. În cadrul acestei instituții a urcat, prin muncă asiduă și cinstită, toate treptele ierarhiei universitare, începând cu cea de asistent pentru Teologia fundamentală la catedra de Teologie fundamentală și Dogmatică, în nu mai puțin de patru gradații succesive (onorific, în perioada 1934-1937; suplinitor bugetar, 1937-1939; provizoriu, 1939-1940; definitiv 1940-1943). În anul 1943, la recomandarea Mitropolitului Nicolae Bălan, i se încredințează postul de profesor titular al catedrei de Apologetică și Sociologie de la Institutul teologic universitar din Sibiu, în care activează până în 1948. În același an devine, în sfârșit, profesor titular al catedrei de Studiul comparat al religiilor (devenită ulterior catedra de Istoria religiilor) de la Institutul teologic universitar din București, unde a funcționat îndeosebi la cursurile pentru doctorat până la pensionarea care s-a produs, la cerere, la 21 septembrie 1971. 

A funcționat mulți ani și în afara învățământului teologic. Rămânând orfan de ambii părinți încă din timpul când era elev seminarist, a trebuit să-și câștige existența dând lecții particulare de latină și greacă, apoi ca învățător suplinitor în satul natal, ca detașat la cancelaria Revizoratului școlar al județului Ilfov și la Inspectoratul regiunii a VIII-a școlară București. Între anii 1932 și 1937, concomitent cu activitatea de la Universitate, a trebuit să funcționeze și ca profesor suplinitor de religie la diferite licee din București și la cel din Oltenița; ba chiar a suplinit temporar și postul de secretar al Internatului studenților în teologie

 

 

Activitate culturală și religios-educativă

 

 În anii tinereții (1929-1942), în afara obligațiilor legate de funcțiile pe care le-a avut, Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu a desfășurat și o susținută activitate culturală și religios-educativă, constând din conferințe, redactarea și administrarea unor publicații periodice.

 A ținut, astfel, o amplă serie de conferințe publice pe teme diverse, ca: „Religie și ocultism”, „Morala științei și morala credinței”, „Creștinismul și știința social㔠etc. Aceste conferințe au avut loc la Mânăstirea Neamțu (iulie 1933 și august 1934), Mânăstirea Cozia (august 1936), Liceul „C. Alimănișteanu” din Oltenița (noiembrie 1936), Liceul „Matei Basarab” din București (ianuarie 1937), Ateneul Popular „C.A.M. Belvedere” din București (martie 1937), „Casa Femeii (martie 1937) etc. Acest fel de activitate a fost continuat și mai târziu, prin numeroase conferințe ținute la Sibiu și Făgăraș, la cursurile de îndrumare a clerului de la Curtea de Argeș, precum și în alte locuri.

 În ceea ce privește redactarea și administrarea a unor publicații periodice, rămân memorabile activitățile desfășurate ca: inițiator și administrator al revistei „Raze de lumin㔠a studenților în teologie din București, în primele nouă luni de apariție (ianuarie-septembrie 1929); redactor al paginii „Biserica și Școala” a ziarului „Calendarul”, în perioada septembrie-decembrie 1933; redactor și administrator al curierului parohial „Muncă și Credinț㔠al parohiei Belvedere din București, de la primul până la ultimul număr (ianuarie 1933 – noiembrie 1940); redactor al periodicului „Telegraful român” pe timpul funcționării ca profesor la Institutul teologic din Sibiu (1943-1948).

În afară de periodicele menționate, în care a publicat numeroase articole, a colaborat și la alte ziare și periodice ca: „Universul”, „Duminica Ortodoxă”, „Tinerimea Creștină”, „Viitorul” și altele.

 

• Viata si activitatea •
• Lista publicatii •
• Cuvântare sutinută  la împlinirea vârstei de 80 de ani •
• Prefață scrisă de soția Maria (Mariana) Vasilescu •
• Scrisori primite de la Părintele prof. Dumitru Stăniloaie •

          

 
Ultima actualizare: 29 dec. 2007.

Copyright: Biserica Sfântul Ştefan - Călăraşi, Bucureşti